Bucuresti - Sinaia - Cota 1400 - Poiana Regala - Sinaia - Cumpatu - Sinaia - Bucuresti
- 13 octombrie 2007 -
Ziua a 13-a a fiecarei luni a devenit intamplator zi de mers la munte. De aceasta data plecam in doi spre Sinaia cu un scop precis: sa ne testam rezistenta si sa testam 2 biciclete MTB pe off-road, pe tipul de drum pentru care au fost create.
Am ales Sinaia pentru ca vremea se anunta mai putin prietenoasa, friguroasa si cu posibilitati de averse de ploaie. Iar, ca sa ajungem in Sinaia, am luat trenul.
Ne-am trezit dis-de-dimineata, pe la 4:30, si am pornit spre Gara de Nord in jurul orei 5:15. CFR Calatori a scos din circulatie numeroase trenuri spre Valea Prahovei, astfel ca singurul tren personal catre Sinaia pleca din Gara de Nord la 6 si un sfert. Sambata, in zorii zilei, Bucurestiul era pustiu, asa ca am taiat orasul catre gara in timp foarte scurt. Desi echipati corespunzator, frigul si umezeala diminetii se simteau. Mirosea a iarna!
In Gara de Nord am fost cat se poate de discreti pentru ca mai exista mici probleme in a urca in tren cu bicicletele. Sper ca in viitorul apropiat sa se lamureasca situatia in mod favorabil biciclistilor. Imediat dupa ce am luat biletele pentru tren, ne-am indreptat catre peron. In tren se urcau deja calatorii. Am cautat un controlor, a strambat el putin din nas la inceput, dar ne-a indicat amabil unde ar fi mai bine sa ne urcam in vagon. Evident, stiam si noi unde, dar ca sa nu aiba impresia ca este ignorat este mai bine asa!
Am urcat bicicletele, ne-am separat putin pentru a nu bloca culoarul trenului. Mi s-a parut foarte aglomerat pentru o zi urata de toamna, dar mergeau multi catre Valea Prahovei. La inceput au fost si cateva mici comentarii ale unor "cucoane infoiate" cum ca ocupam locurile, cum ca nu au spatiu pe unde sa circule prin tren, dar s-au linistit apoi. Am iesit pe peron la o ultima tigara inainte de fluierul de plecare.
Trenul s-a pus in miscare, totul a fost in regula. Controlorii ne-au verificat biletele, ne-au "taxat" pentru cele doua biciclete pentru ca "nu avem voie cu bicicletele in tren" si, taca-taca, taca-taca, am ajuns in gara din Sinaia. Se simtea iarna cum e aproape, mai bine zis se simtea acel front atmosferic venit chiar de la Polul Nord. Brrrr!
Am urcat pantele pana la Hotel Sinaia si am continuat pe drumul de masina spre Cota 1400. Viteji la inceput, nu am fi zis ca urcarea sustinuta pe o distanta destul de mare pe panta poate fi asa obositoare. Probabil contribuia si aerul rece, umed si tare de munte luat direct in plamani. In fine, prima oprire am facut-o in apropiere de Cabana Schiori, langa borna kilometrica de 7 km pana la Cota 1400. Aici mi s-a atras atentia ca este "zona interzisa" pentru fotografiat. Am pornit mai departe.
Cu chiu cu vai, cu senzatia ca ne explodeaza muschii picioarelor si ni se smulg rotulele din genunchii am ajuns la Cota 1400. Ceata, ceata, ceata si frig. Pauza scurta, dar nu foarte inspirata, ca sa mancam cate ceva. De acum incepea drumul asa cum vroiam, mai mult coborare, spre Sinaia prin Poiana Regala.
Urcasem pe asfalt pana atunci, incepeam coborarea pe un covor din frunze aramii sub care se ascundeau bolovani, santuri, crengi si asa mai departe, un drum denivelat si foarte inselator. Tocmai pentru ca nu era extrem de dificil, ci mai cu seama inselator pentru roti, a fost obositor. In plus, ne inghetasera degetele inclestate fiind pe manetele de franare. Neplacuta a fost intalnirea la Schitul Sf. Ana cu o haita de caini, caini care ne-au inconjurat si ne-au incoltit, nu foarte prietenosi. Incet-incet, cu teama, "vorbind" cu ei, am trecut mai departe.
Coboram spre Poiana Regala cu vreo 30 km/h viteza de deplasare prin padure, pe unele portiuni. Noroi, pietre si emotii la fiecare curba. Pentru asa ceva a meritat intr-adevar chinul urcarii. Ne-am bucurat ca fiind o zi cam urata nu am intalnit masini si ATV-uri care sa ne incurce sau pe care sa le incurcam. La Poiana - Stana Regala era liniste, prea liniste, am facut al doilea popas important. Crestele muntilor nici macar nu se vedeau de nori si ceata.
De acolo, am facut drum intors pana la bifurcatia drumului spre Cota 1400 si Sinaia si am continuat coborarea spre Sinaia, spre iesirea in drumul auto modernizat catre Cota 1400. A urmat a doua parte de coborare, pe asfalt, cu viteze de aproape 45 km/h. In curbe, am avut mici derapaje pe stratul de nisip si pietris, dar ne-am redresat. Alte mici emotii. Ne-am tras sufletul putin in poiana Furnica, ceva mai sus de Cabana Schiori.
Casa Memoriala George Enescu - Vila Luminis - Sinaia, Cumpatu
Am ocolit prin curtea Castelului Peles, pe la Economat, am dat o tura pana spre castel si apoi am pornit catre DN1 ca sa ajungem in Cumpatu si sa vizitam Casa Memoriala George Enescu - Vila Luminis. Muzeul ne-a depasit asteptarile prin amabilitatea celor de acolo si prin modul modern de prezentare. Ce bine ar fi sa fie asa mai toate muzeele din Romania.
Din Cumpatu, pe DN1 unde traficul era lejer, am ajuns direct la gara. Cat ne aranjam noi bicicletele langa zid nici nu am observat cand in gara a intrat un personal, la linia 1. L-am vazut aproape in momentul in care impiegatul ridica paleta verde. Fuga la controlori: "Buna ziua! Unde ajunge personalul asta?", "Voi n-ati venit din Bucuresti dimineata tot cu noi?", "Aaa, ba da!", "Hai, fuga sus! Stai, mah, nu-i da drumul inca, sa urce si baietii..." Si gata, am rezolvat si drumul spre Bucuresti. Personalul intarziase foarte mult si a ajuns la fix pentru noi in Sinaia.
Trenul era aproape gol. Ne-am asezat bicicletele langa banchetele "dintre etaje" si aproape ca ne-a luat somnul de la caldura. Au venit si controlorii: "Nemteasca, nu?", "Nu, Taiwan, Bulgaria", "Lucruri bune! V-ati distrat?", "A fost foarte frumos.", "Bine, ne vedem mai incolo." Si iar, taca-taca, taca-taca, nici nu stim cand ne-am apropiat de Bucuresti. Am coborat in Gara Basarab.
Ploua de rupea in Bucuresti! Asa, noroc cu ploaia, ca pana am ajuns acasa bicicletele noastre s-au curatat complet de noroiul adus de la munte. Le-am sters putin, le-am legat si ne-am pregatit de povestit. A fost o zi obositoare si frumoasa!
Protagonistele, ale noastre biciclete MTB, au fost la mare inaltime! Cele doua, bicicleta RAM HT-1 cu cadru de 16", echipata Truvativ si SRAM, cu frane V-Brake si bicicleta KONA BLAST cu cadru de 18", echipata Shimano si frane pe disc Hayes, s-au descurcat de minune. Ambele au amortizoare Rock Shox doar pe fata, sunt mtb-uri hard-tail asa cum sunt denumite de entuziasti. Am avut la noi pompa de bicicleta si cate o camera de schimb, plus nelipsitul imbus de 5mm, numit cica "hazard". Din fericire nu am avut nevoie interventii tehnice pe traseu!
Cele cateva fotografii KERUCOV .ro care insotesc acest articol, putine pentru ca nici vremea nici temperatura nu au permis mai multe, sunt realizate pe 13 octombrie 2007.
|